Fund de stewardesa sau de ce urasc fondul. De ten.

Inceepee calatoria

Am baut un pahar de vin rosu de focsani in aeroport. Un chianti in avion. Mic avionu, asa de plimbat in jurul blocului cu el. S-a speriat si secretara ca ea zicea ca o sa fie mare si asa si pe dincolo si asta e prea mic – doamne – e ultima oara cand merge cu Lufthansa. Si Lufthansei ii pasa.

Chianti ! mai dati-mi un chianti ca a fost bun si cam as vrea sa ma pilesc. Nu e iarba nu e tigari… nervi la greu. PILEALA. O stewardese nemtoaica mi-a atins umarul cu coapsa sau fesa stanga. Au uniforme bleumarin. De la gat pana putin sub genunchi. Fara cusatura la mijloc – vin asa ca un sarafan.

E un sentiment destul de duios. O stewardesa si-a atins fundul de umarul meu. Aveam o impresie excelenta despre stewardese cand eram mic. S-a pastrat in decursul atator ani o urma de simpatie pentru doamnele din avion. Indeajuns cat sa ma atinga. Un fund de stewardesa. Dar secretara autobronzata are fata la 50 cm de a mea.

Si cum poate fata asta sa stea cu atat de multa crema uscata pe FATA. E ORIBIL. Si se vede. Crema autobronzanta se vede. Eu o vad mereu. N-am facut niciodata confuzie intra crema si bronz. Sau invers.

Poate pur si simplu le e frica de fata lor. Poate se cred mai urate decat sunt cu chestia aia pe fata.

Eu cred ca ala care a regizat Californication e foarte tare. Dar impresia asta a fost mai pregnanta la inceputul seriei decat e acum – la mijlocul sezonului 2. Deci – ori m-am obisnuit eu cu gradul de cool – ori gradul de cool a scazut. Fie oricare din optiuni corecta eu tot cred ca n-ai cum sa scoti chestia asta, Californication si Frank Moody, fara sa-ti fi dorit sa fii Frank Moody. Dar pana intelegi ce vrei sa fii dureaza. Asta insemna ca in momentul in care a simtic personajul si l-a pus pe hartie – atunci l-a depasit – nu?

Deci omul si-a dorit sa fie Moody – a fost, l-a pus pe TV – apoi a continuat intr-o directie. Frank a devenit un produs de declinat (un produs bun) si viata merge INAINTE. E trist. Pentru ca mie imi place produsul Frank, si nu l-am depasit inca. Si sunt convins ca autorul Californication l-a depasit sigur. Deci m-a depasit si pe mine dintr-un anumit punct de vedere. Destul de clar. Damn it.

Bine – degeaba m-a depasit daca urmatorul produs nu e cel putin la fel de ok ca Frank. Cred. Sau poate nici n-o sa inteleg.

In fine

Nu vreu o tigara :)

pantalonii grena de care zic

"In Vizita la Brigitte" sau "Cum sa te lasi de fumat in folosul comunitatii"

In Vizita la Brigitte sau Cum sa te lasi de fumat in folosul comunitatii

Brigitte m-a tot batut la cap sa ma las de fumat. In lungile discutii pe Messenger. Fumam mereu, mai aprindeam cate o tigara… Nu stiu de unde atasamentul asta intre mine si ea.

M-am intalnit cu… cu.. o tipa din expirat. O cheama Iulia. Iulia fusball. Ne tot invartim unul in jurul altuia de vre-o trei ani fara sa facem vre-o miscare decisiva. Nimeni nu face nici o miscare. Ea – pentru ca e o ciudata. Eu pentru ca nu m-am adunat (de la inceput) apoi deja intrata mada in scena nu am mai vazut sensul. M-am lasat de fumat. As fuma o tigara. Si n-as fuma.

Beatles wannabe’s, Mirela Secretara si show-urile matinale la televizor. Cine se fute cu cine? O avem la telefon pe fosta prietena a fotbalistului. Auzi fata – nu ridica tonul ca te-ai compromis. Mirela secretara e acoperita de autobronzant. Brr.

Un tip si-a luat pozitie de citit. Pozeaza. Pozeaza in “cititor de carti inteligente, prea inteligente pentru voi”. Eu o fac mai finut si mai bine.

Deja ma simt putin mandru ca nu mai fumez. Sa scriu si de “schimb” .

Avionul are o “dificultate tehnica”. Si eram in autobuz – numai bine de varat in avion. Ne-au luat pe toti din autobuz si acum ne trec pe toti prin tranzit. Iar. Cu verificari mai atente. E curios cum la prima verificare n-au pipait pe nimeni de arme ascunse sub pantaloni dar la a doua, cumva, s-au gandit mai bine. Poate totusi au ceva la ei. Ia sa verificam mai bine – oricum ii trecem din nou si se plictiseau.

E foarte misto cand treci prin verificatorul ala de metale si nu se aude ni-mic. Si ai raiati grena. Mmm.

Tigari, tigari, tigari, tigari, tigari.

Ne-am intros la terminal. Perfect pentru Lufthansa. Zborul s-a anulat. Gata – deci nu mai zburam.

Acum e momentul sa astern pe hartie planurile mele pentru ziua de azi. Pe care ma pis pentru ca oricum au fost degeaba. Deci:

Bucuresti – Dusseldorf. Din aeroport – direct in tren spre Brusselles. 4 ore. Ajung la 1. Ma vad cu B. stau 4 h si ma car inapoi la DUS. De la Dus la aeroport – la hotel – la intalnirea Pre-conferinta cu Mipa. Care incepea la 7 nu la 9 30 cand as fi ajuns eu – si la care am sa fiu primul acum pentru ca oricum nu mai prind nici un tren spre Brusselles si asta e.

De ce nu mai zburam? Dificultate tehnica. Doar ca la prima strigare si-au dat 45 de minute sa o repare si probabil s-au speriat ce era p-acolo pe la motoare. Si baietii de la lufthansa au zis “ HOP” asta nu zboara.

Nervi. O tigara. Un fum . Oricum n-am timp.

Back to Check in. Check in Lufthansa.

Coada. Calatori suparati. The beatles wanna bees . Sunt prosti (am ascultat ce vorbeau). Arata cool pentru cat de naspa ar arata daca nu ar avea coafuri, ochelari smecheri si toale ok. Oricum ei doar schimbau in DUS. Acum pleaca prin paris – nu stiu unde. La Londra? Foarte tare. Sa se duca si sa se intalneasca toti intre ei acolo. Si sa faca un cult. De care sa fac eu misto pe net. Varza. Tigara.

Executive Lounge. Zbor la 13.00. Vin rosu. Secretara maro e pe NET> . eu beau ceai si vin rosu. De la focsani. Am apucat sticla mai strans cand am vazut ce scrie pe ea. Sunt un mic patriot vrancean. Impusca-l daca il vezi. Pe patriot. Mi-am luat un pachet de tigari. Asta sa fie tot??

Dar nu! Nu am fumat.